Probleme in paradis?

In ce deceniu s-a infiintat grupul de muzica rock The Rolling Stones?

In anii `60, mai precis in 1962. Fondatorii formatiei Pietrele care se rostogolesc sunt cantaretul Mick Jagger(*1943), chitaristii Brian Jones(1942-1969) si bateristul Charlie Watts(*1941). In 1965 ei au scos cu I can get no satisfaction primul lor hit. Alaturi de Beatles, The Rolling Stones este unul dintre grupurile cu cel mai mare succes din istoria muzicii rock; in plus, este cel mai vechi grup rock activ din lume, care inca mai umple stadioanele.

Un clown râde în oglindă

Multe afise au fost impaienjenite prin oras. Jessie trece prin fata unui afis si imaginea magicianului Augustus il hipnotiza. Se simtea atras de ceva nelamurit. Vroia atat de mult sa vada scamatoriile acelea mai mult decat orice asa ca a indraznit sa ii ceara mamei sale, care apartinea dintr`o familie modesta, poate chiar saraca, un gologan. In momentul cand Jessie se aseza, pe scena aparu Agustus. Acesta ridica mainile si isi priveste spectatorii cu un aer de maretie. Atentia lui Jessie este atrasa de scamatoria facuta, monedele trasformandu`se in bile colorate care apoi se inmulteau si in final dispareau.
In urmatoarele 20 de minute, Jessie uita de tot ce era in jurul sau, in afara de magie. Urmatoarele scamatorii l`au impresionat si mai mult, mai ales cand Augustus a taiat in doua, cu ferastraul, un barbat emotionat. Dupa ce cutia fusese taiata, se deschise si capacul, tot ceilalti fiind foarte entuzismati de ce vazusera. Apoi cutia fu montata la loc, iar barbatul multumi unui runde de apluze. Dupa terminarea spectacolului, Jessie intra intr`o incapare din spatele scenei, intalnindu`se chiar cu marele Augustus. Incercand sa demonstreze ca nu este deloc impresionat de toate scamatoriile facute in acea seara, Jessie spune ca a fost un spectacol destul de corect, insa cu putina pregatire ar putea face un spectacol mult mai bun si mai interesant. Fiind impresionat de ceea ce aude, Augustus ii spune baiatului:
-Asa se pare, sunt convins, ca un om cu experienta si varsta ar putea face mult mai multe.
Insa Jessie nu observa sarcasmul, si chiar in acel moment facu cateva scamatorii.
-Interesant. V`a trebui sa discutam. Dar nu in aceasta seara.
Jessie scutura repede din cap, asteptand ziua urmatoarele foarte emotionat.
Cand in sfarsit ajunsese pentru a doua oara in cabina marelui magician, acesta il invita in camera, spunandu`i ca poate lucra la circ putand castiga un mic salariu.
Insa mai era o problema. Augustus nu stia nimic despre baiat, acesta putand oricand sa plece deoarece nimeni nu il putea sili sa ramana.
In cele din urma, Jessie porni in aventura sa!

.....Si vreme e ca sa ucizi

Pentru ca sunt, in general, o persoana inclinata sa`si faca planuri pe care nu le poate duce niciodata la bun sfarsit, atunci cand am inceput sa scriu, singurul meu gand era sa termin. Era o noapte fierbinte, o caldura lipicioasa. Luna iesise dintre nori luminand campurile pustii, care se intindeau de o parte si de alta. Si totusi m`am hotarat sa fac o mica plimbare prin orasul "mort", cum imi place mie sa il numesc. Ora doua noaptea. Mergea singura pe soseaua pustie care traversa campiile inconjuratoare. Aceasta, ca toate soselele din acea parte a lumii, era serpuita si isi schimba deseori directia. Din cand in cand vedea luminile puternice, dupa care masina facea o curba. Lumina palida a lunii era tot mai slaba, pe masura ce aceasta intra in nori. Luminile masinii erau tot mai puternice.
Cine se putea plimba prin oras la ora asta? Cei mai multi oameni erau in pat. "O sa ma omoare mama, si`a spus ea in gand , simtind ca picioarele o dor din ce in ce mai tare. O sa ma astepte, desigur."
Pentru o clipa s`a simtit mai bine, dar numai pentru o clipa. Masina care se apropia incepuse sa o nelinisteasca.
"La naiba, trebuie sa ajung acasa. probabil ca o sa ma depaseasca pur si simplu.."
Si sunt a naibii de siguraca o parte dintre ei erau dorgati. Isi dorea acum sa`si fi luat pantofi de strada.
Masinile treceau de ultima curba si veneau spre ea. S`a oprit vazand o ascunzatoare pe o raza de mai multe mile. Afurisitele de lumini ii veneau chiar in fata. De ce nu le stingea?
S`a oprit si, hotarandu`se, isi scoate pantofii si o ia la fuga catre copaci. Soferul puse o frana brusca si se opri la cateva picioare de ea. Orbita de lumina farurilor, nu putea vedea ce se intampla, dar a auzit zgomotul unui portiere deschizandu`se, apoi inchizandu`se. Sunetul pasilor apropiindu`se, egali si hotarati.
Nu a mai asteptat. S`a intors si a fugit catre ascunzatoare, zburand aproape pe suprafata neteda a soselei. Pasii o urmau. Fugind, scotoci prin geanta dupa lanterna pe care o avea intotdeauna la ea. Era un fel de arma.
Se intoarse spre sosea tinand geanta intr`o mana si lanterna in cealalta. Simti ca nu trebuie sa o aprinda. Se impiedica cu piciorul stang de radacina unui copac si cazu pe jos cat era de lunga. Se rasuci pe spate si aprinse lanterna, indreptand`o in sus.
In lumina lanternei vazu lama unui cutit urias. Il vazu coborand cu o miscare puternica spre piptul ei. Ca intr`un ritual de sacrificu al unui nebun. Cutitul ii intra in trup si cobori ca atunci cand un macelar transeaza carnea. Urletul se stinse intr`un geamat de groaza. Apoi aceasta muri si in urma se lasa linistea grea a noptii.
Acestea se intamplasera cu doi ani in urma. Nimeni nu intelesese semnificatia macabrului eveniment.

O pata de culoare...

Intr`o zi, impreuna cu niste prietene ne`am asezat pe o banca iar in fata noastra era o pereche de indragostiti; el era asemeni unui copil. De altminteri nu era decat un copil mare si salbatic, imbatranit de timpuriu. Daca parea varstnic, daca avea zbarcituri, asta se datora faptului ca simtea bucuria de a trai, bucuria lasa urme tot atat de adanci pe chipul omului ca si boala, sau ca orice truda. Ea, la randul ei, va imbatrani degraba, caci traia mult mai intens viata, parand ca vede totul mai mare si mai colorat. Si...

-Ce frumos are sa fie!

-Iti place asa ceva?

-Da! Imi place grozav de mult.

Glasul lui domol si melancolic parca dorea sa fie contrazis. Insa nu mai gasea nimic de spus in privinta asta. nu parea sa fie genul de om care sa vorbeasca in spijinul lui.

Deodata in capul ei se petrecu ceva. incepea sa`si dea seama de legatura dintre realitate si vis, fenomen care arata sfarsitul unui copilarii. Pana atunic ea iti privi propriul drum in viata, insa acum facea parte dintr`un tot, realiza ca se va schimba.

-Trebuie sa plec! spuse ea sub imboldul pornirii sale de liberate. Se temea de el, si totusi zilele fara el erau fara nicio noima.

Multa vreme n`am auzit decat cele doua glasuri care nu incetau sa se contrazica, intrebandu`ma mereu cum s`a sfarsit povestea celor doi...