23 august, 2009

.....Si vreme e ca sa ucizi


Pentru ca sunt, in general, o persoana inclinata sa`si faca planuri pe care nu le poate duce niciodata la bun sfarsit, atunci cand am inceput sa scriu, singurul meu gand era sa termin. Era o noapte fierbinte, o caldura lipicioasa. Luna iesise dintre nori luminand campurile pustii, care se intindeau de o parte si de alta. Si totusi m`am hotarat sa fac o mica plimbare prin orasul "mort", cum imi place mie sa il numesc. Ora doua noaptea. Mergea singura pe soseaua pustie care traversa campiile inconjuratoare. Aceasta, ca toate soselele din acea parte a lumii, era serpuita si isi schimba deseori directia. Din cand in cand vedea luminile puternice, dupa care masina facea o curba. Lumina palida a lunii era tot mai slaba, pe masura ce aceasta intra in nori. Luminile masinii erau tot mai puternice.
Cine se putea plimba prin oras la ora asta? Cei mai multi oameni erau in pat. "O sa ma omoare mama, si`a spus ea in gand , simtind ca picioarele o dor din ce in ce mai tare. O sa ma astepte, desigur."
Pentru o clipa s`a simtit mai bine, dar numai pentru o clipa. Masina care se apropia incepuse sa o nelinisteasca.
"La naiba, trebuie sa ajung acasa. probabil ca o sa ma depaseasca pur si simplu.."
Si sunt a naibii de siguraca o parte dintre ei erau dorgati. Isi dorea acum sa`si fi luat pantofi de strada.
Masinile treceau de ultima curba si veneau spre ea. S`a oprit vazand o ascunzatoare pe o raza de mai multe mile. Afurisitele de lumini ii veneau chiar in fata. De ce nu le stingea?
S`a oprit si, hotarandu`se, isi scoate pantofii si o ia la fuga catre copaci. Soferul puse o frana brusca si se opri la cateva picioare de ea. Orbita de lumina farurilor, nu putea vedea ce se intampla, dar a auzit zgomotul unui portiere deschizandu`se, apoi inchizandu`se. Sunetul pasilor apropiindu`se, egali si hotarati.
Nu a mai asteptat. S`a intors si a fugit catre ascunzatoare, zburand aproape pe suprafata neteda a soselei. Pasii o urmau. Fugind, scotoci prin geanta dupa lanterna pe care o avea intotdeauna la ea. Era un fel de arma.
Se intoarse spre sosea tinand geanta intr`o mana si lanterna in cealalta. Simti ca nu trebuie sa o aprinda. Se impiedica cu piciorul stang de radacina unui copac si cazu pe jos cat era de lunga. Se rasuci pe spate si aprinse lanterna, indreptand`o in sus.
In lumina lanternei vazu lama unui cutit urias. Il vazu coborand cu o miscare puternica spre piptul ei. Ca intr`un ritual de sacrificu al unui nebun. Cutitul ii intra in trup si cobori ca atunci cand un macelar transeaza carnea. Urletul se stinse intr`un geamat de groaza. Apoi aceasta muri si in urma se lasa linistea grea a noptii.
Acestea se intamplasera cu doi ani in urma. Nimeni nu intelesese semnificatia macabrului eveniment.

5 comentarii:

Xpo spunea...

cum mama dracu se da comment frate?
aaaaaaaualeu:-L

Xpo spunea...

cica "Xpo spunea"
da' ce ma,am murit?:))
si ia uite cum am dat eu primul comment pe blog:>

Xpo spunea...

daaa:>
scriu despre praf=))
:>

Xpo spunea...

sa'ti urez de sanatate pe tema cu balcanii :))

Undead spunea...

foarte interesant...daca asta este facuta de tine..te rog scrie shi altele... ;))

Powered By Blogger

Lista mea de bloguri

Obiectivul zilei

Sa prindem Orient Express si sa intram in el, fie ca avem voie sau nu.

Lista mea de bloguri

Persoane interesate

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea
braila, Romania
Mai citesc rar revista K-pital În speranţa c-o să ajung o milionara